Realitatea cotidiana nu este tocmai una roz si nici societatea in care traim nu reprezimta tocmai un model pentru generatiile tinere.

Societatea in principiu este formata din noi toti,fiecare avand o contributie mai mare sau mai mica in definitivarea unei forme specifice  de stat.

In ciuda faptului ca poporul are  teoretic  cea mai mare putere de hotarare in cazul alegerilor ce  le decide viitorul,practic lucrurile stau tocmai pe dos in sensul ca noi doar ne desemnam reprezentatii,incepand cu acest moment totul depinde de ei,de interesul acord problemelor strigente ale poporului si de modul in care  stiu sa administreze fondurile publice .

Modelul promovat de media si preluat de majoritatea oamenilor in ziua de astazi este de fapt o masca in spatele careia se ascund o multime de lucruri neplacute.

Modelul acesta este promovat si inteles precum singura cale de asigurare a succesului si  de atingere a tuturor obiectivelor.

Din ce in ce mai multe cazuri de tineri care aleg sa omoare pentru banii,pentru a se lauda cu ceea ce au,pentru ca toti care fac asta au tot ce vor si sunt respectati pentru puterea datorata banilor din conturile existente in  Elvetia si nu numai.

Cel mai recent si spectaculos caz este reprezentat de  crima de la Timisoara:doi tineri respectiv Carmen Bejan si Sergiu Florea au ucis un om de varsta a treia deoarece au oferit un servici si acesta a refuzat sa plateasca ,chiar daca  vorbim aici de prostitutie.

Sunt sigura ca daca societatea si mai ales mass -media promovau un alt model “ideal” ,acesti tineri nu ar fi ajuns sa considere ca o ultima solutie pentru asigurarea unei stari materiale mai bune o astfel de activitate.iar crima cu siguranta nu s-ar fi comis.

Dar  deh suntem in recensiune,criza economica este un personaj foarte puternic si autonom,iar locuri de munca pentru  studenti tineri si fara experienta nu se mai gasesc doar daca vrei sa muncesti 10 ore pe un salariu de 600 ron.

Haideti sa va desconspir marele secret al acestui malefic personaj:cu siguranta este obsedat de romani,se indrepta cu pasi mult mai repezi decat in anii 90′ inspre noi  ,ne urmareste zi si noapte,este doar un  maniac care intra in bugetul de stat si inghite tot ce  a mai ramas.Guvernantii ajung la datorie dimineata si  gasesc numai gauri  in buget,aleg sa arunce vina asupra partidului/partidelor  din opozitie deoarece ei nu stiu ca de fapt criza este un monstru care intra in camera pe a carei usa scrie mare:Bugetul Statului Roman.

Criza patrunde,misterioasa,in camera in care este ascunsa comoara poporului roman,dar nu oricand ci doar cand clasa politica  se gandeste,tarziu in noapte,la solutionarea  problemelor poporului.

Cum credeti ca arata aceasta criza?Cand am vazut-o eu ultima data era plina de feminiate si cu trasaturi de neuitat:blonda cu parul lung,ochii mari,verzi si avea un corp de sirena, degete lungi ca de pianista ,de parca era nascuta pentru a-si pune tentaculele uriase imprejurul acestei camere pentru a nu rata nici macar un coltisor cu arginti.

Eu cred ca ar trebui sa stati noaptea pititi  si sa o asteptati in liniste pe aceasta felina,sa ii retezati repede uriasele tentacule pentru ca numai astfel vom putea evita ca istoria sa scrie inca o  poveste terifianta  cu titlul:Puterea tentaculelor sirenei in noapte.

E vara, e soareeeeeeee,e vacanta si distractie oriunde privesti!Toata saptamana muncim cu toti si asteptam sfarsitul de saptamana plini de entuziasm pentru a ne bucura decateva momente de relaxare.Fie ca mergem la mare,la munte sau intr-un club in Micul Paris important este cu cine mergem.

Sambata seara  am mers iar in club,dupa o pauza si anume in The Gate,care se afla in zona Kiseleff.

Muzica de aici este variata,antrenanta si te determina sa pleci la sfarsitul programului in ciuda faptului ca poate esti obosita si putin somnoroasa ,dar trece totul daca ai alaturi un prieten de nadejde -RedBull.

Atmosfera intretinuta de muzica buna si de animatoare te convinge sa revii cat mai curand posibil in acel loc.

De asemenea prietenii alaturi de care am mers acolo erau cei mai potriviti pentru o asemenea atmosfera,cu chef de dans si voie buna toata noaptea.

Spre sfarsitul noptii  am incins cu toti o hora pe muzica selectata de Dl Dj si ne-am adaptat cu succes acestui stil de dans ).Totodata ne-am si amuzat,deoarece unul dintreamici mei nu ni se mai  putea alatura la dans  si era  surprins ca noi inca mai putem .

Am rezistat pana la sfarsitul programului si intr-un final  cand am observat ca noi eram singuri ramasi acolo,la ora aceea matinala am decis sa plecam ).

La nasterea fiecare se separa de pantec, avand  destinul lui,independent de altcineva isi va urma propriul drum.Problema este atunci cand te nasti,dar imprejur  ramane pentru restul vietii tale cordonul ombilical care produce adevarate drame si  atrage dupa sine neputiinta de a-ti separa gandurile  de ale lui.

In cazul acesta situatia este asemanatoare cu cea a  siamezelor care au nevoie de o interventie chirurgicala pentru a putea deveni entitati separate,pentru a-si castiga independenta.

Numai ca  in anumite situatii oamenii nu se pot separa niciodata de cordonul ombilical.

Raman exact ca in imaginea de mai jos .

Paradoxal chiar daca in adancul sufletului tau stii ca esti legat puternic de pantec ii faci pe ceilalti sa creada ca esti independent,dar el te va urmari permanent(pardon iti va fi alaturi la bine si la greu,iarna si vara).

Intotdeuna cand  incepi o activitate noua esti plin de  entuziasm, vezi numai partile bune si iti doresti cu adevarat sa te dedici trup si suflet acelei activitati.

In timp incepi sa descoperi partile mai putin placute si astfel entuziasmul dispare cu fiecare zi ce trece si lista ci biile negre devine mai lunga decat cea cu bile albe.In cazul asta ce faci?Alegi sa ramai sau sa pleci?Iti promiti tie insusi ca poate fi mai bine repetand aceasta propozitie la nesfarsit?Iti impui sa afli cu adevarat ce inseamna sa te bucuri de fiecare lucru marunt pe care il ai si sa inveti sa te adaptezi sau renunti sperand  ca urmatoarea activitate te va face fericit?

Daca in  mod constant esti nefericit dupa o periooada de timp cand desfasori o activitate sau dupa ce obtii ce ai dorit inseamna ca tu nu ai invatat pana acum sa apreciezi ceea ce ai,sa fii fericit si sa te bucuri de viata.

DACA  o anumita activitate  repetata intr-un mod obsesiv te face sa te simti nefericit atunci  e normal pentru ca intervine monotonia.In cazul acesta exista o solutie simpla:schimba repede  ceea ce iti umbreste fericirea.

Acum ma intreb eu de fapt care e misterul:activitatea sau omul?Care este factorul  responsabil in cea mai mare masura?Depinde de la situatie la situatie de la om la om.

Oamenii care continua sa nu schimbe ceea  ce aduce o  incarcatura negativa vietii lor  inseamna ca nu sunt siguri pe ei si nu stiu ce vor,prefera sa isi faca rau decat sa accepte poibilele riscuri.

Intotdeuna poate fi mai bine sau mai rau,totul depinde de noi si de puterea noastra de a spera si a crede.

Motto-ul nostru trebuie sa fie acesta:Sper,cred si traiesc cu intensitate fiecare moment al vietii mele pentru ca am  o singura viata!!

Ultima suta de metri  o chestiune normala si populara in activitatea mea cotidiana.De ce oare?Simplu pentru ca mereu imi spun am timp maine,iar momentul respectiv se amana initial cu cateva minute,ore si in final zile si uite asa ajung iar in ulitma zi.Ehe! uite  constientizez  faptul ca e alerta maxima si imi spun mie insumi:You must hurry up now!!!!Faster faster rabbit  )

In ultima zi,stresul atinge cote maxime,iar constiinta  saraca iese la suprafata si  duce  lupte dese si   puternice impotriva  dusmanului sau cel mai aprig,respectiv inconstienta.

Individul inconstient(Eu!) se  ghideaza dupa bine cunoscuta iluzie conform careia are destul timp la dispozitie pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru   sarcina curenta.Te uiti la el si poti jura ca este “putin”nebun pentru ca tocmai pe timp de criza,cand totul trebuie sa se reduca la jumatate  pare ca are personalitate dubla.

Astazi plimbandu-ma pe Twitter am descoperit un post interesant,frumos si plin de substanta pe blogul lui Olix.

Autorul a  sugerat o tema buna pentru a  reflecta asupra vietilor noastre,activitatii noastre.De fapt toti alergam,toti ne straduim,speram la ceva mai bun,dar nu stim daca acel ceva pe care ni-l dorim  ne va influenta viata in bine.Incercam,ne zbatem,obtinem si cateodata ramanem cu un gust amar si ne intrebam:”De ce oare imi doream eu asta?”. Tocmai pentru ca ne lipsea si pentru ca omul intodeuna cauta,vrea ceva nou,este dator cat traieste sa invete,sa experimenteze.Vorba aceea mai bine vezi cum este,decat sa regreti ca nu ai incercat.

In lumea aceasta agitata si care a uitat ce sunt alea limitele  bunului  simt,trebuie sa invatam sa apreciem si sa fim multumiti cu ceea ce  avem deja,dar nu se ne plafonam,iar daca obtinem si altceva mai bun,sa fim si mai multumiti.Atitudinea negativista nu ne ajuta sa evoluam,sa facem  lucrurile mai bine,ci ne demoralizeaza,ne rapeste singurul lucru care ne-a mai ramas si anume puterea de a ne face viata frumoasa ,de a ne simti frumosi si norocosi.

Asa ca hai sa fim optimisti,sa muncim si sa credem in noi si nu in ultimul rand sa apreciem ceea ce avem.

P.S.:Eu de exemplu am fost fericita cand am facut aceasta poza ,deoarece de foarte mult timp imi doream sa fac o poza care  sa imi placa chiar  si dupa mai multe vizionari.Un exemplu banal,dar real.

Voi ce credeti despre acest subiect?

Intr-o zi in care soarele a ales sa fie generos cu mine m-am gandit sa  il rasplatesc generozitatea.Si cum altfel decat surprinzand o  parte din frumusetea  naturii?

In cele ce urmeza va voi prezenta rezultatul muncii mele:d.Sper sa va placa!!

P.S.:Mentionez ca nu am un aparat profi,nu le editez in photoshop si todata faptul ca este  este prima sedinta foto pe care o fac